Profesoară din Spania, critică dur învățământul românesc: „Nivelul este extrem de scăzut”

O profesoară originară din Spania a vorbit deschis despre diferențele majore dintre sistemul educațional românesc și cel spaniol, după ce a predat timp de trei ani într-un liceu bilingv din România. Carmen, în vârstă de 29 de ani, spune că experiența de la catedră a fost un șoc profesional, care i-a schimbat radical percepția asupra rigorii academice din Spania.

Diferențele, vizibile încă de la primele ore

Profesoara afirmă că a observat decalajele de nivel chiar de la primul contact cu elevii români. Potrivit acesteia, sistemul de notare este aplicat cu o toleranță ridicată, iar performanța reală nu este întotdeauna criteriul principal.

„Elevii sunt obișnuiți să primească note mari chiar și fără un efort constant. Pentru mulți dintre ei, un 8 este considerat normal, indiferent de nivelul de implicare”, explică profesoara.

În schimb, susține ea, în Spania notele reflectă strict munca depusă, iar exigența profesorilor este mult mai ridicată. Diferența nu ține doar de programe sau manuale, ci mai ales de mentalitatea educațională și de așteptările impuse elevilor.

Problema disciplinei în clasă

Un alt aspect care a surprins-o negativ a fost comportamentul elevilor în timpul orelor. Carmen povestește că a întâlnit situații în care elevii mâncau în clasă, părăseau sala fără a cere permisiunea sau chiar adormeau în bănci.

„Sunt comportamente care ar fi de neacceptat într-un liceu din Spania”, spune profesoara, subliniind lipsa unei discipline ferme în școlile românești.

Ea consideră că absența consecințelor clare afectează atât implicarea elevilor, cât și respectul față de profesori. „Atunci când regulile nu sunt aplicate consecvent, elevii nu mai simt nevoia să se implice”, explică aceasta.

O comparație care ridică semne de întrebare

Experiența profesoarei scoate în evidență diferențe structurale profunde între cele două sisteme de învățământ, diferențe care, spune ea, nu pot fi ignorate. Pentru Carmen, predarea în România a devenit o lecție despre contrastul dintre performanță cerută și performanță tolerată.