Cimitirul Bellu, locul unde de-a lungul timpului s-au adunat mulțimi pentru nume mari ale scenei românești, a fost martorul unei imagini greu de înțeles: liniște apăsătoare, pași rari și doar câteva coroane așezate timid în jurul unui mormânt. Pentru cei prezenți, discreția aproape ireală a ceremoniei a fost detaliul care a spus mai mult decât orice discurs.
Mulți au observat același lucru încă din primele momente: prea puține flori și prea puțină lume pentru un artist care, altădată, umplea săli și era aplaudat pe marile scene. Privirile s-au întâlnit pe furiș, ca și cum toți ar fi căutat răspunsul la aceeași întrebare nerostită: de ce a fost atât de puțină lume?
O despărțire aproape invizibilă de o artistă aplaudată cândva
În locul unei ceremonii care să reflecte o carieră artistică solidă, la Bellu au ajuns doar câțiva colegi de breaslă. Printre cei menționați de apropiați s-au aflat Saveta Bogdan, Alexandrul Pătrașcu, Polina Gheorghe, Gheorghe Gheorghe și Elena Simina.
S-a vorbit despre câteva coroane venite de la vecini, despre un gest din partea unei primării și despre alte semne discrete de respect. Însă fiecare panglică citită părea să adâncească și mai mult senzația de contrast dureros între gloria de altădată și tăcerea de acum.
În șoaptă, numele Titei Bărbulescu revenea constant, ca o amintire a vremurilor în care vocea ei umplea săli, iar prezența pe scenă era sinonimă cu succesul. În anii ’80, artista era recunoscută și apreciată inclusiv în cercurile puterii, fapt care a făcut discreția ceremoniei și mai greu de înțeles pentru cei prezenți.
Tensiuni și acuzații în familie: „Nu s-a dorit să fie lume”
Dincolo de liniștea de la Bellu, cea mai apăsătoare poveste a venit din interiorul familiei. Cornelia, nepoata artistei, a susținut că fostul soț al Titei Bărbulescu — cel care ar fi rămas cu averea — ar fi avut un rol decisiv în organizarea ceremoniei.
Potrivit afirmațiilor ei, înmormântarea ar fi fost ținută intenționat discret, fără ca lumea să fie anunțată. O acuzație care schimbă complet percepția asupra celor întâmplate și ridică numeroase semne de întrebare: cine a decis, cine a informat și cine a ales să tacă?
„Eu nici nu mai puteam vorbi cu ea, a zis că el se ocupă”, a spus Cornelia, descriind o distanță care s-ar fi accentuat în timp și care ar fi dus la limitarea accesului și a informațiilor.
„Cum adică să nu vin la înmormântare? A fost cineva!”
Nepoata a povestit și despre momentele care au revoltat-o profund, afirmând că i s-ar fi sugerat chiar că prezența ei la ceremonie nu era necesară.
„Încerca să-mi spună că nici nu e nevoie să vin la înmormântare… cum adică? A fost și ea cineva!”, a declarat aceasta.
În același context, Cornelia a vorbit despre bani lăsați pentru o criptă și o cruce, despre promisiuni neonorate și despre senzația că graba nu aparținea celor care își luau rămas bun, ci celor care doreau să închidă rapid acest capitol.
Un final discret pentru o voce care a umplut cândva săli
Toate aceste fragmente se leagă într-un tablou care a stârnit emoție și revoltă. Tita Bărbulescu, artista care a cunoscut aplauze, lumina reflectoarelor și recunoaștere, s-a stins la 85 de ani, într-un azil de bătrâni.
Iar în ziua în care a fost condusă pe ultimul drum, la București, puțini au știut să vină — sau au fost lăsați să afle.
