Într-o lume în care aproape orice discuție despre sănătate ajunge, mai devreme sau mai târziu, la cuvântul „cancer”, un medic oncolog cu peste trei decenii de experiență a ales să mute accentul într-un loc mai puțin spectaculos, dar esențial: **viața de zi cu zi**.
Nu vorbește despre tratamente miraculoase, suplimente „revoluționare” sau promisiuni greu de verificat. Din contră. Tot ce spune pornește dintr-un tipar observat de-a lungul anilor, în sute și mii de cazuri. Un tipar care nu ține de noroc, ci de **obiceiuri aparent banale, dar constante**.
Mesajul lui este simplu și incomod în același timp: nu perfecțiunea face diferența, ci **echilibrul**. Un corp care nu trăiește permanent sub presiune, inflamat, grăbit sau epuizat.
### Corpul care nu funcționează continuu pe „modul de urgență”
Primul lucru pe care îl menționează este stresul cronic și efectele lui invizibile, dar persistente. În timp, spune medicul, stresul menținut zi de zi poate deregla echilibrul hormonal, prin creșterea cortizolului — hormon asociat cu slăbirea răspunsului imunitar și cu blocarea mecanismelor naturale de protecție ale organismului.
Diferența reală nu este între oamenii care au probleme și cei care nu au, ci între cei care trăiesc constant în tensiune și cei care reușesc să o gestioneze. Atunci când mintea nu ține corpul într-o stare continuă de alertă, sistemul imunitar nu mai funcționează „cu frâna trasă”, iar organismul își poate îndeplini mai eficient rolul de supraveghere și corectare a modificărilor celulare.
Oncologul subliniază un detaliu important: nu e vorba de o tehnică izolată sau de un ritual zilnic perfect, ci de un **stil de viață care reduce zgomotul intern**.
### Mișcarea și farfuria: două indicii discrete ale disciplinei
Al doilea tipar observat nu are legătură cu performanța sportivă sau cu eforturile extreme. Este vorba despre oameni pentru care **mișcarea face parte din normal**. Mers pe jos, urcat scările, plimbări regulate, activități fizice scurte, dar repetate. Dans, înot, bicicletă, drumeții — orice formă de mișcare făcută cu plăcere, nu din obligație.
Un efect secundar important al acestui obicei este menținerea unei greutăți echilibrate. Medicul amintește că obezitatea este recunoscută drept factor de risc pentru mai multe tipuri de cancer, inclusiv de sân, colon sau pancreas. Mișcarea influențează metabolismul, reduce inflamația cronică și poate regla niveluri hormonale asociate cu anumite riscuri, cum este estrogenul.
A treia zonă, poate cea mai personală, este **relația cu mâncarea**. Nu diete drastice, nu restricții severe, ci un stil alimentar cu accent pe plante: legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, verdețuri. Alături de o reducere clară a alimentelor ultraprocesate, a mezelurilor, a fast-food-ului și a excesului de zahăr.
În această logică intră și ideea de moderație. Chiar și alimentele considerate „bune” pot deveni problematice în exces. Ascultarea semnalelor de foame și sațietate este, spune oncologul, un detaliu mai important decât pare.
Un astfel de stil alimentar înseamnă un organism mai puțin suprasolicitat, cu inflamație redusă, cu un tranzit intestinal mai echilibrat și cu un aport crescut de fibre — element asociat cu reducerea riscului de cancer colorectal.
### Concluzia unui medic care a văzut prea mult
Într-o formulare care sună mai degrabă ca o observație din cabinet decât ca un slogan, oncologul își rezumă experiența astfel:
„După 30 de ani de practică, am învățat că cancerul nu se teme doar de medicamente, ci și de un stil de viață armonios.”
Iar aici se leagă toate piesele. Potrivit lui, **cele trei tipuri de persoane care foarte rar ajung să dezvolte cancer** sunt:
* cei care își gestionează stresul,
* cei pentru care mișcarea este un reflex zilnic,
* și cei care mănâncă moderat, cu accent pe alimente vegetale și cât mai puțin procesate.
Nu este o garanție. Nu este o promisiune. Dar este, spune medicul, una dintre cele mai solide forme de prevenție pe care le avem la îndemână.
Discussion about this post