Cozonacul lui Sorin Bontea, pas cu pas: pufos, se rupe fâșii și rămâne fraged zile întregi

Cozonacul reușit nu e întâmplare. Pașii care fac diferența dintre un aluat pufos și unul greu

Un cozonac bun nu ține de noroc, ci de tehnică, răbdare și respectarea unor reguli simple. Proporțiile corecte, temperatura ingredientelor, modul în care este adăugată grăsimea și timpul de dospire sunt elementele care decid rezultatul final. Rețeta atribuită lui Sorin Bontea este apreciată tocmai pentru că oferă un aluat elastic, care crește uniform și se rupe în fâșii, nu se sfărâmă.

Din cantitățile de mai jos obții doi cozonaci mari.

Ingrediente pentru aluat

• 1 kg făină

• 350 g zahăr

• 8 gălbenușuri

• coaja rasă de la o lămâie

• coaja rasă de la o portocală

• 14 g drojdie uscată

• 50 ml ulei

• aproximativ 150 g unt

• ½ linguriță sare

• esență de vanilie

• lapte (cantitatea se ajustează pe parcurs)

Deși în unele variante apare menționat 1 litru de lapte, acesta nu se folosește integral din start. Făina poate absorbi diferit lichidul, așa că laptele se adaugă treptat.

Ingrediente pentru umplutură

• 8 albușuri

• 150 g zahăr

• 80 g cacao

• 250 g nucă măcinată

• 25 ml esență de rom

Cum începi aluatul

Încălzește aproximativ 400 ml lapte până devine călduț, nu fierbinte. Dacă poți ține degetul în el fără disconfort, temperatura este potrivită. Dizolvă zahărul în lapte și lasă-l deoparte.

Într-un bol mare, amestecă făina cu drojdia uscată și cojile de citrice. Fă o adâncitură în centru.

Separat, freacă gălbenușurile cu sarea. Acest pas este important pentru culoare, gust și structură. Toarnă peste făină gălbenușurile, laptele cu zahăr și esența de vanilie. Amestecă și adaugă lapte puțin câte puțin, până obții un aluat legat, elastic, ușor lipicios la început.

Secretul încorporării untului

Topește untul și amestecă-l cu uleiul. Grăsimea se adaugă treptat, nu toată odată. Frămânți, lași aluatul să o absoarbă, apoi mai adaugi. Dacă grăsimea este turnată brusc, rețeaua de gluten se rupe, iar cozonacul devine dens.

După ce tot untul a fost încorporat, începe frământarea serioasă. Aluatul trebuie să devină elastic și rezistent. Testul foii este cel mai bun indicator: o bucățică întinsă subțire între degete trebuie să se subțieze fără să se rupă imediat.

Dospirea corectă

Lasă aluatul la dospit aproximativ o oră și jumătate. La fiecare 30 de minute, frământă-l scurt. Acest lucru ajută la aerisire și la o creștere uniformă.

Prepararea umpluturii

Bate albușurile spumă tare cu zahărul, până obții o bezea fermă. Adaugă cacao, nucă și esența de rom, amestecând ușor cu spatula. Umplutura trebuie să fie densă, nu curgătoare.

Modelarea cozonacilor

Împarte aluatul în două, apoi fiecare bucată în alte două. Vei avea patru bucăți. Întinde-le în foi dreptunghiulare, distribuie umplutura uniform și rulează strâns, fără să strivești aluatul. Împletește rulourile două câte două și obții doi cozonaci.

Unge tăvile cu ulei, așază cozonacii și lasă-i la crescut încă 45 de minute. Această etapă este esențială pentru a evita crăparea la copt.

Coacerea

Unge cozonacii cu ou bătut cu puțin lapte și, opțional, presară zahăr. Coace-i aproximativ 50 de minute la 170°C. Nu deschide cuptorul în primele 25–30 de minute.

Cozonacul este gata când este bine rumenit și miroase intens a copt. După scoaterea din cuptor, lasă-l 10 minute în tavă, apoi mută-l pe un grătar. Nu îl acoperi imediat, pentru a evita înmuierea crustei.

Concluzie

Respectarea temperaturii laptelui, adăugarea treptată a untului și dospirile complete sunt elementele care garantează reușita. Dacă nu grăbești pașii, cozonacul va ieși pufos, aromat și se va rupe în fâșii chiar și la prima încercare.