Prima reacție a Nidiei Moculescu după moartea tatălui ei – fiica lui Horia Moculescu, copleșită de durere

Nidia Moculescu, copleșită de durere după pierderea tatălui ei, a transmis un mesaj tulburător care a emoționat întreaga lume artistică.

Horia Moculescu, unul dintre cei mai mari compozitori ai României, s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, lăsând în urmă o carieră impresionantă și o fiică îndurerată, care îl consideră nu doar părintele ei, ci sprijinul și lumina vieții sale.

Într-un mesaj plin de suferință, Nidia a mărturisit că nu poate accepta absența tatălui ei și că lumea pare golită de sens fără prezența lui.

„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi, tăticule, o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.”

Nidia a descris, în lacrimi, legătura profundă dintre ei și durerea imensă lăsată de pierderea tatălui:

„Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț, Tată, asta?”

Cuvintele ei, încărcate de emoție, reflectă nu doar dragostea imensă pentru părintele pierdut, ci și golul pe care moartea lui Horia Moculescu l-a lăsat în sufletul ei:

„M-ai învățat atâtea, tată, dar un singur lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine. Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol. Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn… Tu ai fost stejarul meu. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine…”

Mesajul emoționant al Nidiei Moculescu a fost distribuit pe rețelele de socializare și pe grupurile de prieteni apropiați, unde numeroși artiști, colegi și admiratori i-au transmis condoleanțe și mesaje de sprijin, recunoscând uriașa pierdere suferită de familia marelui compozitor.